Microregiunea Ocna Mures - Investim in folosul comunitatii noastre

- profil comunitar general -

Istoric

Nimeni nu ştie când s-a zidit aici, la Ocna Mureş primul sălaş omenesc; ştim însă cu certitudine că această aşezare omenească aparţine începuturilor umanităţii, căci întâile urme ale vieţii materiale pe acest petic de lume transilvăneană, vizează paleoliticul. Din această epocă ne-au rămas mărturii care ne fac să presupunem că aici, sarea a fost folosită încă din zorii umanităţii, fapt întemeiat pe descoperirea, în jurul anului 1860, pe spinarea masivului de sare, a unui ciocan de piatră cioplită, dovadă incontestabilă a locuirii acestui tărâm în paleolitic. La sfârşitul ultimei faze a neoliticului şi în perioada de tranziţie spre epoca bronzului, în urma unor puternice migraţii, populaţii indo-europene au început a cuprinde întinse regiuni din Europa, pătrunzând şi în Transilvania, dinspre est şi nord-est şi ocupând desigur şi spaţiul uiorean. Venirea acestor triburi de păstori şi călăreţi a determinat, prin asimilarea populaţiei neolitice, apariţia unei noi componente etnice. Astfel a început depănarea unei noi file, inedite, din istoria umanităţii şi implicit din istoria localităţii Ocna Mureş. În spaţiul carpatic, deci şi la Ocna Mureş procesul de formare a grupului tracic a avut loc în cadrul epocii bronzului, iar comunitatea tracică de aici nu s-a îndepărtat de particularitățile acelor vremuri. Lucrările de specialitate consemnează faptul că la Uioara a existat şi s-a descoperit un mare atelier de prelucrare a bronzului conţinând peste o tonă de material arheologic (Dobra Nicolae, 2007, p.27-30).

Meleagurile oraşului Ocna Mureş şi împrejurimile sale au constituit, încă din cele mai străvechi timpuri, un teritoriu prielnic dezvoltării comunităţii umane. Acest spaţiu a păstrat importante urme arheologice şi vestigii istorice, reliefând continuitatea locuitorilor pe aceste meleaguri, de-a lungul trecerii timpului. În perioada dacică, aşezarea omenească de pe teritoriul actual al oraşului Ocna Mureş, era denumită Marcodava, sau mai exact Mariso-dava, după numele râului Maris, azi Mureşul. Geograful grec Ptolemeu din Alexandria, semnalează această localitate, stabilindu-i coordonatele în spaţiul actualei Transilvanii centrale. Din însăşi denumirea dacică, se constată că la acea vreme, această aşezare omenească era un oraş (davă), mai însemnată (Dobra Nicolae, 1996, p. 13-16).

Oraş cunoscut din cele mai vechi timpuri, Ocna Mureş se află situat pe malul stâng al Mureşului, la 265 m altitudine, fiind străjuit de o mică înălţime cu pante abrupte spre Mureş, pe care de-a lungul secolelor s-au ridicat mai multe fortificaţii. Se cunosc numeroase descoperiri încă din epoca neolitică, dar cea mai importantă fiind marele depozit de bronzuri de la Uioara de Sus, descoperit în anul 1909, format din 5.812 piese, cântărind peste 1.100 kg. Depozitul cuprinde celturi, dălţi, ciocane, topoare cu aripioare, seceri, lame de ferestrău, cuţite, pumnale, lame de săbii, vârfuri de săgeți, pandantive etc., constituind unul din cele mai mari depozite de bronzuri, nu numai din ţară, ci şi din Europa, databil în prima vârstă a fierului, cca 1.200 ani î.Ch. Prezenţa lui indică existenţa unui mare atelier de prelucrare a bronzului, piesele fiind produse obţinute în schimbul sării extrase aici din vechime.

Din ce vremuri se exploatează sarea în Ocna Mureş nu se ştie cu exactitate. Cu siguranţă însă, ea a fost exploatată încă înainte de epoca romană, deşi nu foarte intensiv, cunoscut fiind că, locuitorii vechi ai acestui pământ (agatârşii, dacii, de ex.) exploatau şi minele de aur de la Roşia, Zlatna, Abrud şi astfel este imposibil, să nu fi exploatat şi sarea aflată pe valea fertilă a Mureşului aproape de aceste centre aurifere, fiind un element indispensabil pentru bucătăria omului din cele mai vechi timpuri. (Pintea Nicolae, 1943, p.34).

Prezenţa masivului de sare în subsolul oraşului, a însemnat cea mai importantă bogăţie a acestui meleag, bogăţie faţă de care şi-au manifestat interesul atât cei dintâi indo-europeni poposiţi aici, cât şi agatârşii, celţii, dacii autohtoni şi apoi cuceritorii romani. Aceştia din urmă, au schimbat chiar denumirea localităţii, din Marisodava, în Salinae, tocmai datorită existenţei abundente a preţiosului mineral. Sub stăpânirea romană această aşezare a fost pusă sub autoritatea unui „prefectus”, iar exploatarea saliniferă a devenit un domeniu al împăratului de la Roma, care a arendat ocnele unor supuşi ai săi pe care i-a investit cu rangul de „conductores salinarum”. Dintre consemnări a rămas numele lui Septimius Severus, deoarece fiind arendaş al salinelor a ajuns neasemuit de bogat, în special de pe urma impozitelor percepute pe sare. În vremea aceea, la Salinae a existat un port

pentru încărcarea sării, Mureşul fiind folosit ca mijloc de transport spre cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, căci sarea se exporta în Panonia, unde acest articol lipsea şi chiar în Italia. Pentru facilitarea plutăritului sării, în secolul 2-3 era noastră, la Alba Iulia s-a înfiinţat o asociaţie a plutaşilor, „Colegium nautarum” care avea un zeu protector „genius nautarum”. Exploatarea de la Salinae folosea acele procedee specifice romanilor, extracţia făcându-se în canale lungi de peste 30 de metrii, la o adâncime de peste 15 metrii. Supravegherea minelor de aici era asigurată de detaşamente ale Legiunii XIII Gemina, a V-a Macedonica şi „Ala I Batavorum” care staționau în fortificaţiile de la Războieni-Cetate având misiunea de a păzi drumul dintre Salinae şi Apulum. Deci, în epoca daco-romană localitatea este cunoscută sub numele de Salinae, fiind una dintre cele mai importante exploatări de sare din Dacia, exploatări care au continuat şi în perioada evului mediu, dar într-o proporţie mai mică, deoarece Mureşul a inundat vechile galerii.

După retragerea armatelor şi administraţiei romane, Uioara a făcut parte din nou instauratul stat dac al carpilor. Dacii luaseră din nou în stăpânire aceste meleaguri, iar populaţia de amestec, nou formată (daco-romană), se părea că va putea trăi adevăratele vremuri de acalmie ale „Dacia felix”. Statul dac s-a dovedit vremelnic, căci din străfundurile lumeşti ale răsăritului au început năvălirile barbare, pe care istoria le-a numit „migraţiunea popoarelor”, astfel, peste pământurile Daciei au trecut un tăvălug de mai multe populaţii nomade, unele repede trecătoare, altele aşezându-se statornic în ţinuturile nord-dunărene. Astfel, meleagurile uiorene au fost martore ale acestor năvăliri, au fost stăpânite când îngăduitor, când brutal de noroade călăreţe care au dominat şi uneori au modificat alcătuirea etnică a locuitorilor din această parte a lumii. Primii migratori au fost goţi, apoi hunii, gepizii, longobarzii, slavii, avarii, bulgarii, etc. Un nou val, care a avut un impact major asupra istoriei uiorene a fost migraţia maghiarilor care s-au stabilit în Câmpia Panoniei. Iscodind „Ţara Utransilvană”, la începutul sec. XX, hoardele conduse de Tuhutum a învins voievodatul lui Gelu, Tuhutum fiind ales voievod de populaţia localnică (Dobra Nicolae, 2007, p. 42-49).

Un document care a existat în copie la arhiva Bisericii Reformate din Ocna Mureş relatează că la 13 ianuarie 1289, moşia Uioara, aflată în proprietatea episcopului catolic al Transilvaniei, a fost cedată la schimb, împreună cu alte pământuri, pentru proprietatea de la Luna, marelui latifundiar, banul Mikud, urmând ca după 27 de ani, Uioara să revină în proprietatea episcopiei. Împreuna cu Uioara erau date şi menţionate: Sâncraiul, Noşlacul şi Faludi.

În secolul XIII, aşezarea va deveni cetate regească: „Castrum Regium Ujvar”. Documentele anului 1296, consemnează această localitate sub numele de Uioara. La mijlocul secolului 14, sarea de la Uioara a fost intens exploatată iar mineritul a ajuns să constituie principala ocupaţie a locuitorilor din satele învecinate. Un eveniment important am mai fi Răscoala de la Bobâlna, unde au participat şi Uiorenii, răscoală pornită din cauza nedreptăţilor pe care le comiteau nobilii maghiari.

Evenimentele de primă importanţă petrecute în evul mediu la Uioara, sunt legate de înfăptuirile prinţului creştinătăţii, Mihai Viteazul. După confruntarea de la Şelimbăr (oct. 1599), oraşele principatului transilvănean s-au grăbit să trimită deputaţi la Mihai pentru a-i cere ocrotire şi a-i făgădui supunere şi credinţă. Singura localitate care nu s-a supus a fost Uioara, căci se simţea mai puţin primejduită fiind, la acea vreme, cea mai puternică cetate a Ardealului şi posedând o garnizoană de 2000 oşteni şi numeroase arme. Mihai a obţinut fără lupte capitularea acestei localităţi unde a instalat o garnizoană fidelă lui. Mihai încredinţează (donează) localitatea şi domeniul Uioara, sfetnicului său credincios Mihalcea purtător al rangului de mare ban al Craiovei. La 16 martie 1600, Mihai Viteazul, aflat la Braşov, unde convocase pentru a doua oară adunarea legislativă a Transilvaniei, ordona ca nimeni să nu-l molesteze pe Petru Avros pentru datoriile făcute în timpul cât fusese „prefect al cămării de sare” de la Uioara, întrucât acesta nu a putut vinde sarea tăiată în ocnă, din cauza venirii în ţară a cardinalului Andrei Báthory. Este menţionat că pe timpul voievodului Mihai. Acesta s-a ocupat şi a ameliorat viaţa celor năpăstuiţi; după asasinarea domnitorului la ordinul generalului Basta, imperialii au fost alungaţi din ţară.

Ca urmare a păcii de la Karlovitz (1699), Transilvania a fost înglobată în Imperiul Austriac, exploatarea minieră de la Ocna Mureş şi conducerea localităţii intrând sub administraţia acestor noi stăpâniri. Viaţa de aici a fost din nou năpăstuită de epidemiile de ciumă, forţarea locuitorilor de a trece cu forţa la catolicism, condiţiile grele de muncă, lipsa hranei adecvare, etc. La răscoala din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan au participat şi ţăranii satelor din vecinătatea Uiorii, printre care s-a remarcat ridicarea iobagilor din Şpălnaca. Au mai participat ţăranii din satul Ciunga, la fel şi locuitorii din satul Noşlac. După stingerea flăcării „revoluţiei horiane” în ţinutul Uiorii, cu toată crâncena reprimare, teama celor puternici şi avuţi de o redeşteptare a tumultului a dus la unele înlesniri, s-au desfiinţat servitualitatea personală şi legarea de glie a ţărănimii iobage, umililor acordându-li-se totodată şi o seamă de drepturi, printre care acela de a învăţa carte şi meserii şi a dispune de bunurile lor.

În 1791 s-au deschis galerii noi în formă de hale, iar Ocna Mureş a devenit cea mai importantă exploatare de sare din Transilvania secolelor XVIII-XX. Tot în acele vremuri, datorită impunerii limbii maghiare ca limbă oficială şi principală în Transilvania, la Uioara s-a concretizat prin modificarea denumirii localităţii în Maros-Ujvár (Dobra Nicolae, 2007, p. 76).

În anul 1813 s-a început adâncirea puţului Ferdinand, apoi puţul Carolina care în 1818, fiind complet inundat, a fost părăsit. În anul 1838 s-a ajuns la o producţie anuală de circa 80000 tone.

Cele mai însemnate evenimente istorice din secolul IX, care s-au petrecut la Ocna Mureş sunt legate de revoluţia de la 1848. Iobagii de la saline au reacţionat cu promptitudine, mulţi dintre ei înrolându-se în oastea lui Avram Iancu. Spre finele anului 1848, însemnate confruntări militare s-au desfăşurat în zona Ocna Mureş. În luna noiembrie, pentru a putea supraveghea Valea Mureşului, Iancu a ordonat prefectului Axente Sever să-şi dispună unităţile legiunii pe malul stâng al râului, între Mihalţ şi Noşlac. După ce revoluţionarii români ocupaseră la 8 noiembrie Aiudul, un detaşament de lăncieri a fost trimis spre Vinţul de sus (Unirea). Vinţul a fost găsit în cea mai mare parte distrus, căci înainte de sosirea lăncierilor, gărzile maghiare, incendiaseră localitatea şi masacraseră populaţia românească după care se retrăseseră spre Turda. Concomitent cu acţiunile de salvare, lăncierii Legiunii “Blăjana”, conduşi de Axente sever, au ocupat Uioara. Înfrângerea revoluţiei a atras după sine reprimarea sângeroasă a participanţilor la această mişcare. Un tribunal de sânge al nobilimii, cu sediul la Uioara (Ocna Mureş) a judecat şi condamnat la moarte, până în august 1849, câteva mii de ţărani din satele acestei regiuni pentru acuzaţia că ar fi luat parte la adunarea de la Blaj şi la revoluţie (Dobra Nicolae, 1996, p.29).

Între anii 1859-1860 s-a săpat o nouă albie a Mureşului pentru a proteja exploatările, care produceau in anul 1860 peste 45000 de tone de sare.

În anul 1863, la Salina din Ocna Mureş s-a adâncit puţul Rudolf numit ulterior “Regele Ferdinand”, iar în anul 1864, minerii de aici au declanşat o acţiune grevistă.

Introducerea metodei exploatării sării prin sistemul de camere si prezenţa maşinilor cu abur pentru scoaterea apei a impulsionat şi mai mult randamentul extragerii, sarea fiind transportata până în anul 1870 cu plutele pe Mureş până în vestul Transilvaniei.

În anul 1867 lucrau la salină cca. 700 de muncitori. Importanţa localităţii a crescut după anul 1896, când au luat fiinţă aici Uzinele de produse sodice finanţate din firma belgiană Solvay si de o societate germană. În acelaşi an, o nouă Austria şi Ungaria, cunoscută sub denumirea de „dualismul austro-ungar”. Ca urmare a acestui eveniment, autonomia Transilvaniei este anulată, impunându-se anexarea ei la Ungaria, fapt ce a determinat noi îngrădiri ale drepturilor naţiunii române. În anul 1870 s-a înfiinţat în Ocna Mureş “Judecătoria” (a funcţionat în imobilul unde în prezent se află sediul Primăriei şi Consiliului Local). În 1872, întreprinderea Salina a construit o cale ferată normală, lungă de 4 km, care leagă exploatarea minieră de gara Războieni. În acelaşi an, un incendiu a distrus în întregime ghiduirea puţului de extracţie Ferdinand, şi tot atunci s-a decis adâncirea unui nou puţ, Ştefania, numit ulterior Regina Maria.

Din anul 1909 aici a început să se producă si soda caustică. Devenind un important centru muncitoresc, Ocna Mureș a cunoscut în secolele XIX si XX o puternică frământare a clasei muncitoare care lupta pentru drepturi sociale si naţionale. Sunt menţionate greve în anii 1850, 1864 si o grevă generală in anul 1893, în 23 mai, la care au luat parte peste 600 de muncitori, grevă aplanată numai la intervenţia organelor centrale care au promis satisfacerea doleanţelor greviştilor.

La 18 august 1920, lucrătorii din Ocna Mureș au declanşat o acţiune grevistă, pentru ca apoi, sub conducerea sindicatelor, să se solidarizeze cu greva generală a lucrătorilor din Romania. În luna iunie a anului 1921, a fost legiferată reforma agrară. Ca urmare a acestui act, până la sfârşitul anului 1925 au fost expropriați o serie de mari proprietari funciari. Cu terenurile rezultate din această acţiune au fost împroprietăriţi un număr de ţărani români şi de alte naţionalităţi, cu circa 2 iugăre de pământ.

În anul 1933 s-a înfiinţat “Societatea sportivă a angajaţilor Uzinelor Solvay din Ocna Mureş”, numărând 403 membrii. Cu sprijinul societăţii s-a construit un stadion sportiv cuprinzând un teren de fotbal, pistă de alergări, teren pentru tenis de câmp, teren de patinaj pentru perioada iernii. Tot în 1933, satele Ciunga (Uioara de Jos) şi Uioara se Sus, au intrat în componenţa comunei Ocna Mureş, devenind cartiere aparţinătoare. În 1937, la Uzinele de Produse Sodice Solvay, fondul de pensii existent până atunci doar pentru funcţionari, a fost extins şi în favoarea muncitorilor (Dobra Nicolae, 2007, p. 100).

Din anul 1940, funcţionează în localitate „Întreprinderea pentru cultura şi fermentarea tutunului“, care colectează tutunul din centrul Transilvaniei. Tot în acest timp funcţiona în localitate industria tăbăcăriei, înfloritoare în acea perioadă, dar care a stagnat din cauza războiului când pieile erau preluate de către Stat pentru raţionalizarea distribuirii. În toamna anului 1942, toate străzile localităţii Ocna Mureş au fost recondiţionate cu pietriş şi reamenajate.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în august 1944, lucrătorii de la Uzinele Solvay au luat parte la dezarmarea unor trenuri militare germane în gara Războieni, apoi, la sfârşitul lunii august, gara Războieni a fost bombardată de aviaţia germană iar în luna septembrie a aceluiaşi an, pe valea Mureşului, la Vinţul de Sus (Unirea) s-au purtat lupte grele pentru oprirea înaintării trupelor germano-hothyste.

La 10-11 iunie 1948 s-a produs naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. Ca urmare a acestui act Uzinele Solvay din Ocna Mureş au fost trecute în proprietatea statului. La întreprinderea Salina s-a inaugurat în anul 1952 metoda de extracţie a sării în soluţie, pe principiul sondelor, metodă care a reprezentat o premieră naţională. Tot în anul 1952, comuna Ocna Mureş a fost declarată oraş.

În primăvara anului 1955 s-au dat în folosinţă la Ocna Mureş două blocuri cu câte 18 apartamente construite din iniţiativa Uzinelor de Produse Sodice. În anul 1957, în zona vestică a colinei Banţa, s-a deschis o mină pentru extragerea bentonitei, mină care de-a lungul timpului a cunoscut o intensă exploatare. Un alt aspect vizează faptul că de la instaurarea republicii, până în anul 1973 la Ocna Mureş s-au construit 622 de apartamente, tot în 1973, prin HCM nr. 367/9 aprilie, Uzinele de Produse Sodice au devenit Combinat de produse sodice.

În anul 1970 localitatea a fost afectată de inundaţiile care au cuprins în proporţie covârşitoare suprafaţa ţării. Oraşul Ocna Mureş, aşezat pe un masiv solubil, pe temelii de sare, s-ar fi putut prăbuşi, trăind un adevărat cataclism geologic şi urban, în cazul în care viitura ar fi atacat temeliile, pilonii, labirinturile şi platformele ocnei.

În anul 1982 s-a dat în folosinţă un nou şi modern Spital orăşenesc, dotat cu 256 de paturi, cuplat cu o Policlinică. O nouă clădire a Poştei a fost inaugurată în anul 1984, iar după doi ani a devenit funcţionabil un nou hotel cu 61 de camere. În 1986 oraşul a fost conectat la reţeaua telefonică interurbană automată. În privinţa construcţiei de locuinţe, între anii 1948-1988 s-au realizat şi dat în folosinţă peste 1000 de apartamente (Dobra Nicolae, 1996, p.41).

După anul 1989, spre deosebire de alte localităţi din ţară, mișcarea revoluţionară de la Ocna Mureş nu s-a soldat cu distrugeri, incendieri sau victime umane, acţiunile desfăşurate constând din manifestaţii de stradă, ocuparea Consiliului orăşenesc, a sediilor politice, incinerarea unor publicaţii şi cărţi de propagandă marxistă, înlăturarea însemnelor sistemului socialist din întreprinderi şi instituţii, demontarea unor însemne de pe Monumentul combatanţilor sovietici, căzuţi în luptă în zona Uiorii, în cel de-al doilea război mondial.

În anul 1998 au fost date în folosinţă 70 de apartamente şi s-a realizat consolidarea şi supraînălţarea digului de pe malul stâng al Mureşului, pe o lungime de 2 km, în zona localităţii aparţinătoare Cisteiul de Mureş.

Ocna Mureş este localitate înfrăţită cu comuna Kozármisleny din Ungaria.

Între anii 1990-2004 au fost aleşi următorii primari: 1990-1992 ing. Radu Măhăleanu, 1992-1996 ing. Ionel Mihuţ, 1996-2004 ec. Vasile Bugnar, 2004-2008, ing. Sorin Cristea, din 2008 prof. Iosif Augustin Drăguţ.

Geografia

Oraşul Ocna Mureş (265 m altitudine absolută) este situat în partea centrală a României, în NE judeţului Alba (~ 58 km distanță de Alba Iulia), pe malul stâng al cursului mijlociu al râului Mureş, între Câmpia Transilvaniei la N și Podişul Târnavelor la S.

Coordonatele geografice: 46 23’ 53” latitudine N (socotită la jumătatea podului de fier peste Mureş) şi 23 51” 22” longitudine E.

Zona oraşului Ocna Mureş se învecinează cu:

Lopadea Nouă, Hopârta – la S;

Hopârta, Noşlac - la E;

Lunca Mureş – la NE;

Unirea I– la NV;

Unirea, Mirăslău – la V, SV;

Aiud – la SV;

Între aceste limite zona Ocna Mureş are o suprafaţă de 6.834 ha (68,34 Kmp) reprezentând 1,06 % din suprafaţa judeţului.

În componenţa oraşului intră: Uioara de Sus, Uioara de Jos (localităţi componente), Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Războieni-Cetate (sate aparţinătoare).

Principalele căi de comunicaţie care străbat zona sunt: DJ 107 F care face legătura cu Lunca Mureşului, DJ 107 G care face legătura cu Noşlac; DC 3 pe traseul Ocna Mureş, Cistei, Micoşlaca, DC 4 Uioara de Sus – Şpălnaca, DC 5:DC 4 – Uioara de Sus – Şpălnaca – Silivaş.

Lungimea totală a reţelei stradale a oraşului Ocna Mureş este de 50,045 km din care peste 23,020 km sunt modernizate iar 27,025 km nemodernizate, reprezentând 46%, respectiv 54%.

Relieful

Formele de relief care se întâlnesc pe teritoriul oraşului şi în vecinătăţi, se caracterizează prin varietate, cuprinzând porţiuni de luncă, deal sau podiş. De o parte şi de alta a râului Mureş se desfășoară o luncă asimetrică, aproximativ 264 m altitudine absolută întinzându-se de la poalele terasei pe care este situat cartierul Uioara de Sus şi evoluând până în satul Cistei.

O cunună colinară ocoleşte oraşul în formă semicirculară, de la S-V spre N-E reliefându-se culmea Nejoapa la graniţa dintre Uioara de Jos şi Ocna Mureş, cu prelungiri spre dealul Banţa, a cărei culme predominantă este vârful Gurguleu 524 m (cota maximă a ţinutului).

Colinele Banţei prezintă pe culme vastul podiş “Larga” a cărui margini răsăritene se reazemă de lunca Şpălnacăi. Înălţimile Banţei şi Nejoapa, închid între ele valea largă care se extinde descendent dinspre sud spre nord, strecurându-se la poalele pădurii sub vârful Gurguleu (Dobra Nicolae, 1996, p.8).

Clima

Zona Ocna Mureş se încadrează într-un climat temperat continental moderat, cauzat de poziţia sa geografică aflată sub influenţa vânturilor vestice, bogate în vapori de apă care provoacă precipitațiile locale. De asemenea, acest ţinut este afectat de vânturile din sud şi sud-vest care aduc mase de aer cald, tropical care produc creşteri semnificative ale temperaturii aerului.

Caracteristic pentru culoarul Alba Iulia – Ocna Mureş – Turda sunt vânturile frecvente cu caracter de fohn (foen), care produc încălzirea aerului, înseninarea cerului, scăderea precipitaţiilor, sub 600 mm anual şi desprimăvărării timpurii în toată lunca Mureşului. Acest din urmă fenomen, se datorează vânturilor de vest, care în ascensiunea lor pe versanţii vestici ai Apusenilor se descarcă de precipitații, ajungând pe versanţii estici săraci în precipitaţii în mişcarea lor descendentă atingând şi această zonă, precipitaţiile refăcându-se doar pe versanţii estici ai Carpaţilor Orientali.

Temperatura medie multianuală oscilează în jurul valorii de 9ºC, media lunii iulie + 20ºC, luna cea mai caldă, ianuarie – 4 º C – luna cea mai rece a anului. Primul îngheţ se înregistrează în jurul datei de 11 octombrie, iar ultimul în 21 aprilie.

Umezeala aerului influenţată de circulaţia vestică şi regimul nebulozităţii are o valoare de aproximativ 30 %, iar nebulozitatea 5,6 zecimi. Regimul precipitaţiilor este redus, cu medii lunare neuniforme, maxime la sfârşitul primăverii şi începutul verii şi minime în luna februarie.

Hidrografia

Hidrografia este dominată de cursul Mureşului, care are o pantă medie de scurgere redusă (0,5 – 0,7 m/km) ceea ce favorizează eroziunea laterală şi implicit meandrarea puternică şi formarea de plaje. Panta medie redusă, este un indicator clar a diferenţei mici de altitudine faţă de nivelul de bază.

Caracteristici principale:

Debitul mediu anual 71 mc/s, la Ocna Mureş;

Distanţa faţă de izvor 314 km;

Coeficient de sinuozitate 2,9;

Suprafaţa bazinului hidrografic 9.785 kmp;

Altitudinea medie a bazinului 703 m.

Râul colector Mureş primeşte câţiva afluenţi de stânga, mai importanţi Valea Somoghi, Valea Ciunga şi câteva pârăiaşe, activitatea torenţială fiind foarte evidentă din acest punct de vedere. În zona de luncă nivelul apei freatice este foarte aproape de suprafaţă, provocând băltiri în perioadele cu precipitaţii bogate.

Între Ocnele din localitate şi cartierul Bosnia, s-au format lacuri sărate prin prăbușire, printre care “Lacul minelor romane“ precum şi lacurile “Iosif “, “Francisc”, “Ferdinand“.

Cursurile de apă cu caracter semipermanent, acestea împânzesc teritoriul studiat şi sunt tributare atât râului Mureş cât şi afluenţilor principali ai acestuia. Cursurile de apă cu caracter torenţial sunt active în special, în perioada topirii zăpezilor şi ploilor masive.

Izvoarele îşi fac apariția la contactul dintre rocile în care se acumulează apele subterane cu rocile masive, nefisurate sau straturi de argilă impermeabilă.

Solurile

Solurile caracteristice pe malul drept al râului Mureş, regosoluri (formate pe depozite afânate, nisipuri, loess, argile, marne etc.), iar vatra propriu-zisă este constituită de soluri brune argilice. În zona de luncă în general predomină solurile aluvionare. Dealurile din stânga râului sunt formate din andezie în forme terţiare.

În subsolul localităţii predomină rezervele de sare, Ocna Mureş fiind singura localitate din judetul Alba, în care se exploatează acest mineral. În subsolul dealului Banţa există însemnate rezerve exploatabile de bentonită – rocă sedimentară argiloasă alcatuită din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, (Dobra Nicolae, 1996, p.9).

Vegetaţia şi fauna

Veşmântul vegetal al zonei Ocna Mureş prezintă o deosebită diversitate. Aici se poate întâlni arboret şi o floră spontană specifice altitudinii şi regiunii colinare, dar şi o serie de exemplare caracteristice altor regiuni, precum şi unele rarități. La poalele dealului Banţa predomină arbuşti, în amestec cu foioase, printer sau mai puţin răspânditul roşcov (Ceratania siliqua). Pe pantele abrupte ale acestui deal predomină pinul, iar dincolo de culme, spre sud, pădurea devine mixtă, alăturată unor plantaţii mai tinere de conifere, stejar, nuc şi plop tremurător; cresc sporadic părul sălbatic, corcoduşul şi mărul pădureţ. Pe pantele însorite ale dealului Banţa şi prin fâneţele din preajmă, se remarcă plante aromatice: melisa, izma ori cimbrişorul care formează adevărate covoare. Se pot întâlni plante medicinale şi sporadic, exemplare care reprezintă rarităţi pentru flora spontană a României: angelica şi laleaua pestriţă, ambele ocrotite prin lege. În zona lacurilor sărate întâlnim iarba-sărată (Salicornia herbaceea), specifică litoralului Mării Negre; pelinul, cupa-vacii, unguraşul, papura, măselariţa etc.

În perimetrul oraşului Ocna Mureş de pot întâlni insecte precum: cărăbuşul de mai, buburuza, nălbarul, albiliţa, etc.; mamifere sălbatice prezente în spaţiul urban ca şoarecele de casă, ariciul, şobolanul-cenuşiu şi dihorul; păsări ca rândunica, lăstunul, turturica, guguştiucul, piţigoiul-mare, cinteza, sticletele, ciocârlanul-moţat, stăncuţa, cucuveaua, florintele sau măcăleandrul, ciocânitoarea pestriţă de grădină.

Bălţile Mureşului, deşi reduse ca număr, cât şi ca dimensiuni, reprezintă un biotop bogat în vieţuitoare precum tritonul, broasca de baltă, scoica de lac, melci, raci, cărăbuşul de apă. Cele mai frecvente mamifere existente în zona colinei Banţa şi a pădurii cu acelaşi nume sunt: veveriţa, căprioara, iepurele-sălbatic, ariciul, şoarecele de pădure, cârtiţa, pârşul de alun, cârtiţa. Cu decenii în urmă, în cuprinsul pădurii, a fost introdus fazanul (Phasianus colchicus), pasăre originară din regiunile sudice ale Caucazului (Dobra Nicolae, 2007, p.14-16).

Diversitatea vieţuitoarelor din acest ţinut creează posibilitatea dezvoltării turismului sportiv: vânătoarea şi pescuitul.

Geologia zonei

Din punct de vedere geologic zona cercetată se situează în partea sud vestică a unităţii geotectonice denumită Bazinul Transilvaniei, în zona cutelor diapire. Bazinul Transilvaniei a avut o evoluţie net distinctă faţă de sistemele cutate înconjurătoare; s-a născut şi a evoluat pe un masiv rigid de tip „masiv median” care nu a fost afectat sensibil de mişcările orogenetice din ciclul alpin.

Depozitele miocene sunt reprezentate prin:

Depozite tortoniene reprezentate prin sare care apare la suprafaţă în perimetrul oraşului, străpungând diapir marnele tortonianului superior;

Depozitele sarmaţiene, care urmează peste cele tortoniene, reprezentate litologic prin argile marnoase şi marne cenuşii, stratificate, cu intercalaţii de argile gălbui, nisipuri fine, gresii şi tufuri; sarmaţianul eflorează destul de rar: în spatele SC GHCL UPSOM SA, în cariera fabricii de cărămidă Războieni, pe pâraiele Ciunga, Papii şi Pusta Băgăului şi are grosimea totală de 2000 m.

Din punct de vedere tectonic se remarcă prezenţa unor serii de cute anticlinale şi sinclinale cu orientare generală nord-vest – sud-est, Anticlinalul Ocna Mureş, Sinclinalul Dumbrava-Cisteiul (PUG Ocna Mureş, 1998, p.4).

Fenomene fizico-geologice

Fenomenele fizico-geologice sunt determinate atât de morfologia terenului, de acţiunea factorilor exogeni asupra acesteia: cursurile de apă, precipitaţiile atmosferice, clima (îngheţ-dezgheţ) cât şi de activitatea antropică. În teritoriul studiat sunt de remarcat următoarele fenomene fizico-geologice: prăbuşiri, în zona masivului de sare, eroziuni de maluri pe râul Mureş şi pe afluenţii acestuia, alunecări de teren, pe pantele versanților.

Populaţia

La recensământul din 2002 numărul populaţiei era de 15.572 locuitori, structurată astfel:

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Din punct de vedere etnic, de-a lungul veacurilor, localitatea Ocna Mureş s-a dovedit un spaţiu propice de sedentarizare şi convieţuire a unor comunităţi germane, maghiare, sârbeşti, rrome, ruseşti, evreieşti şi alte naţionalităţi.

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Evoluţia numărului de locuitori în perioada 1956 – 2002

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Studii:

În funcție de nivelul studiilor, populaţia în vârstă de peste 10 ani, este structurată după cum urmează:

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Aspect etnografice, arhitectură populară şi portul popular

În această zonă etnografică predomină aşezări omeneşti de tip compact, în care se practică, în general, aceleaşi ocupaţii specifice: agricultura, creşterea animalelor, pomicultura, viticultura determinând trăsături comune în multe domenii de manifestare a artei popularei arhitectură rurală, port, meşteşuguri, cu unele diferenţieri locale. În zona Ocna Mureş, înainte de al doilea război mondial, caracteristice erau casele construite din grădele (nuiele împletite) tencuite cu pământ. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cărămida a luat locul zidurilor de chirpici, ţiglele au înlocuit acoperişul cu paie, iar scândura făţuită s-a pus în locul padimentului de pământ amestecat cu pleavă şi balegă. La jumătatea secolului XX, atât în aşezarea minieră, cât şi în localitățile rurale învecinate, s-a făcut trecerea treptată de la locuinţa veche, la locuinţa, cu două-patru încăperi, construită din cărămidă şi acoperită cu țiglă. Tot atunci, s-a renunţat la planurile tradiţionale, în favoarea unor tipuri de locuinţe moderne, care păstrau de cele mai multe ori construcţiile anexe.

În localitatea Ocna Mureş şi în satele din împrejurimi s-a cristalizat un port popular unic, în care abundă galbenul spicului de grâu, port care astăzi se mai păstrează doar întâmplător. Prof. Nicolae Pintea, autorul primei monografii a acestei localităţi, consemna, în anul 1943, că încă din acea perioadă, portul popular începuse să fie abandonat, în principal de generaţia tânără, în paralel constatându-se şi o abandonare a obiceiurilor folclorice.

Ocupaţii:

Populaţie activă: 5887 persoane, din care:

ocupată: 4370 persoane;

şomeri: 552 persoane la primul loc de muncă;

965 persoane în căutarea altui loc de muncă.

Populaţie inactivă: 9616 persoane, din care:

elevi şi studenţi: 2465 persoane;

pensionari: 4120 persoane;

casnici: 1406 persoane;

întreţinute de alte persoane: 1291 persoane;

întreţinute de stat: 89 persoane;

cu altă situaţie economică: 245 persoane.

structura angajaţilor este după cum urmează:

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Economia orașului și microregiunii Ocna Mureş are un caracter industrial-agrar dat fiind potenţialul economic deosebit concentrat în oraş şi reprezentat în special prin întreprinderile SC GHCL – UPSOM SA, RA SALINA SA şi RA FERMENTAREA SA.

În acelaşi timp este prezentă sfera serviciilor reprezentată prin întreprinderile mici şi mijlocii precum şi comerţul.

Principalele produse obţinute la SC GHCL – UPSOM SA le constituie produsele clorosodice, florex (produs anti incendiar), detergenţi, var, iar SALINA produce sare de bucătărie şi condimente alimentare. La întreprinderea FERMENTAREA are loc prelucrarea tutunului.

Principalele firme din oraşul Ocna Mureş

Sursa: Primăria şi Consiliul Local Ocna Mureş

Învăţământ

Sursa: ISJ Alba

Sănătate:

În Ocna Mureș funcționează o Unitatea medico socială de interes judeţean cu un număr de 25 de locuri.

Agricultura

Este practicată pe terenurile din jurul oraşului şi localitățile aparţinătoare, cultura plantelor fiind predominantă, de fapt specifică întregii depresiuni Alba Iulia-Turda.

Perimetrul oraşului Ocna Mureş şi împrejurimile sale deţin particularităţi optime pentru practicarea agriculturii. Solurile aluvionare din lunca Mureşului şi cernoziomurile (specifice Podişului Transilvaniei) au o bună fertilitate, iar vânturile calde, cu caracter de föhn, caracteristice Uiorii, au înlesnit dezvoltarea acestei ramuri economice devenită tradiţională pe aceste meleaguri. Culturile caracteristice sunt: cereale (porumb, grâu, orz, ovăz), plante tehnice (sfeclă de zahăr, floarea soarelui), plante furajere (lucernă, trifoi), cartofi, legume.

Dintre animale se cresc în special bovine, ovine, caprine şi păsări de curte.

Societăţi comerciale agricole

Sursa: Primăria şi Consiliul Local Ocna Mureş

Asociaţii profesionale

Asociaţia crescătorilor de taurine ACT Ocna Mureş – 197 membrii cu 470 animale;

Asociaţia crescătorilor de porcine ACP Ocna Mureş – 47 membrii cu 340 animale.

Infrastructura

Lungimea totală a reţelei stradale a oraşului Ocna Mureş este de 50,045 km din care: 23,020 km sunt modernizate, iar 27,25 km nemodernizate, reprezentând 46 %, respectiv 54 %.

Rețele/utilități:

Gaze – lungime reţea gaze naturale 50,70 km;

Telefon – număr posturi 3420;

Apă – lungime reţea 44,1 km;

Canalizare – lungime reţea 12 km;

Staţie de epurare – capacitate 100 l/s

Extinderea virtuală a perimetrului intravilan actual prezintă următoarele posibilităţi:

nord – zonă de locuit, zonă de agrement, zonă agroindustrială;

sud-est – zonă de locuit, zonă agroindustrială;

sud – cimitir, zonă de locuit, zonă cu obiective de utilitate publică;

sud-vest – cimitir, zonă de locuit;

vest – zonă de locuit.

Turism. Obiective turistice, monumente istorice, ale naturii din oraşul Ocna Mureş

Oraşul Ocna Mureş deţine următoarele monumente de istorie şi arhitectură:

Biserica Romano-Catolică, situată pe strada Nicolae Iorga la nr. 16, construită în sec. XVIII-lea;

Castelul Teleky – situat în cartierul Uioara de Sus.

În punctul cel mai înalt al oraşului, lângă malul Mureşului, se află urmele unui vechi castel medieval amintit în documente în anul 1290 sub numele de „castelul nou”, subliniind astfel existenţa unei fortificaţii mai vechi, probabil din secolele al X-lea şi al XI-lea, din care se mai pot vedea încă porţiuni dintr-un val de pământ cu şanţ. Noul castel medieval din piatră, construit la sfârșitul secolului al XIII-lea, a fost parţial dărâmat, ridicându-se în locul lui, între anii 1850 şi 1859, un castel modern neogotic pentru familia nobiliară Banfy, o construcţie dreptunghiulară cu parter şi două etaje.

Din castelul medieval se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal, situat în colţul de nord-est al castelului modern care era probabil vechiul donjon al castelului medieval. Se ştie că acest important castel, amintit şi în anii 1336 şi 1392, a fost ridicat din ordinul regelui pentru protecţia salinelor, dar din secolul al XV-lea a intrat în posesia unor nobili. Mihai Viteazul în scurta sa domnie l-a donat banului Mihalcea. Ultimul nobil proprietar al castelului a fost groful (contele) Adam Teleky.

În cartierul Uioara de Sus, în vecinătatea castelului nobiliar se află Ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, mai păstrează zidurile din cărămidă cu clopotniţă situată deasupra traveei din mijlocul tribunei. La etaj clopotniţa are ferestre geminate, cu capiteluri cubice. Spaţiul de sub tribună poartă o veche boltă cilindrică transversală, la fel ca şi traveele laterale. Vechiul altar romanic semicircular a fost înlocuit cu unul poligonal gotic cu ferestre bipartite, iar portalul, de tip Renaştere, are forma dreptunghiulară cu chenar şi cu nişe deasupra arhivoltei.

Monument peisagistic de importanţă locală este „Stejarul Unirii”, situat în curtea vechiului gimnaziu de pe strada Nicolae Iorga. „Acest stejar a fost plantat în anul 1921, de învăţătorul Moldovan Leon, directorul şcolii, în amintirea Unirii din 1918”. Inscripţia a fost refăcută în anul 1995, prin grija Societăţii „Avram Iancu”.

În localitatea Cisteiu de Mureş există următoarele obiective de istorie şi arhitectură, care au fost inventariate, conform Studiului de delimitare şi inventariere a monumentelor şi zonelor istorice protejate din judetul Alba:

Castelul Mikes;

Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”.

În localitatea Războieni există identificat în partea de vest a localităţii, spre comuna Unirea, castrul roman, pe locul numit “Cetate” unde s-au găsit de către diferiţi arheologi sculpturi şi obiecte de gospodărie şi alte obiecte de marmură şi inscripţii. Ştampilele aplicate pe cărămizi şi ţigle dovedesc că acest castru a fost construit şi ocupat de detaşamentele Legiunii a XIII-a Gemina și a V-a Macedonica cu misiunea de a păzi ocnele de sare de la Salinae (Ocna Mureş) şi drumul imperial dintre Salinae şi Apulum.

Mediul înconjurător

Pădurea Banţa este situată în partea sudică a localităţii, pe colina cu acelaşi nume, desfăşurată pe două creste, având aspectul a două plantaţii de forme triunghiulare. Prezenţa dominantă a pinilor este rezultatul unei împăduriri iniţiate cu decenii în urmă, din necesitatea stăvilirii alunecărilor de teren şi a efectelor apelor freatice. Această pădure reprezintă o adevărată rezervaţie dendrologică, floristică şi faunistică, reliefându-se ca un spaţiu ideal de agrement, favorabil picnicurilor şi drumeţiilor. Totodată pe culmea Podireu (ce face legătura dintre Banţa şi podişul larga) şi vârful Gurguleu (542m), se oferă privirilor o privelişte largă asupra localităţii, putându-se întrezări la orizont culmile munţilor Trascăului şi Cheile Turzii. Din zona turistică Banţa, se pot organiza excursii: pe traseul nord-estic în crângurile de la Vama Seacă, pe traseul nord-vest în codrii Larga şi pădurea Mănăstirii din vecinătatea satului Uioara de Jos.

Gestionarea deşeurilor şi protecţia calităţii solului

S.C. SALPREST SA Alba, gestionează deşeurile menajere, rezultate de la populaţie, de la agenţii economici, din comerț şi prestări servicii precum şi din curăţirea străzilor. Aceste deşeuri se depun în halda de gunoi a oraşului, situată pe drumul orăşenesc Ocna Mureş – Cisteiu de Mureş, în afara localităţii. Suprafaţa haldei este de 2,5 ha, având capacitatea de 300.000 mc, rezerva de depozitare este de 200.000 mc. Actuala halda menajera funcționează din anul 1970, pe un batal rezultat în urma depozitării reziduurilor industriale de către SC GHCL UPSOM SA şi care a fost cedat, în locul fostei halde ocupată de combinat. Modul de organizare: nu are împrejmuire şi folosește sistemul de drenaj al batalului. Periodic se face nivelarea şi tasarea deşeurilor cu buldozerul.

Cantitatea deşeuri depozitată în anul 2004 a fost de 15750 mc/an, din care:

de la populaţie – 12.850 mc/an;

de la agenţi economici – 1.800 mc/an;

de la spitale – 300 mc/an;

nămol de la staţia de epurare – 1597 tone/an.

Numărul de locuitori deserviţi este de 13.362. Numărul punctelor de colectare a gunoiului este de 24. Frecvenţa de ridicare şi transport a lui este de 2 pe săptămână. Numărul de curse pe zi este de 8. Distanţa medie la care se transportă este de 3 km. Societatea este dotată cu 29 containere (capacitatea containerului 4.000 l) şi 920 pubele de 30 l capacitate fiecare. Colectarea şi transportul deşeurilor menajere din oraş la rampă se face cu un autotransportor cu container şi cu un tractor cu remorcă. Compoziţia relativă a deşeurilor menajere colectate este de: 40 % – hârtie, carton; 10 % sticlă; 10 % metal; 15 % plastic; 10 % textile şi 15 % altele.

Surse de pericol din zonă şi factorii de risc

Se reţin următoarele aspecte majore pentru zona, care influenţează calitatea mediului şi produce impact deosebit asupra factorilor de mediu:

Existenţa unor surse de poluare a aerului, respectiv emisiile de gaze şi pulberi de la SC GHCL UPSOM SA, precum şi surse mobile, cu impact asupra tuturor factorilor de mediu: atmosferă, sol, vegetaţie, sănătatea populaţiei.

Existenţa surselor de poluare a apelor de suprafaţă de la SC GHCL UPSOM SA – canale şi bataluri, exfiltraţiile necontrolate din bataluri, precum și de la SC APA CTTA SA, sucursala Ocna Mureş, societatea care administrează canalizarea localităţii, reprezintă surse continue de poluare a râului Mureş cu cloruri şi amoniu, conduc la distrugerea ecosistemului acvatic, la mortalitate piscicolă, la salinizarea subsolului şi a solului, precum şi a pânzei freatice.

Depozitarea reziduurilor rezultate de la SC GHCL UPSOM SA – reprezintă un factor de risc deosebit, datorită supraînălţării si gradului de umplere ele au ajuns la cotele maxime. Dacă se continuă depozitarea în batalurile nr. 5 şi 6, ele se pot rupe şi duc la o catastrofă ecologică pe râul Mureş şi în zona.

Subsolul localității Ocna Mureş – având în vedere evoluţia mişcărilor de scufundare, îndeosebi în zonele I şi II de influenţă, unde există drumuri publice, construcţii civile şi industriale, spaţii comerciale, obiective sociale şi culturale – reprezintă un factor de risc major.

Conform studiului de impact, întocmit de S.C. „ECOCRISTAL” S.R.L., oraşul Ocna Mureş, incluzând şi zona industrială, este afectat de emisiile de gaze arse rezultate din procesele de ardere a combustibililor în centralele termice, emisiile din procesele industriale, precum şi de poluanţii rezultați prin arderea carburanţilor de către sursele mobile. Debitul mediu de gaze arse evacuate anual în localitate este de 150000 mc/oră, volumul gazelor reziduale rezultat fiind de 1314 miliarde mc/an.

Perimetrul Ocna Mureş se încadrează în zona seismică „E”, valoarea coeficientului Ks=0,12 (PUG Ocna-Mureş, 1998, p.14).

Telecomunicaţii

În prezent oraşul Ocna Mureş este echipat cu centrală telefonică automată tip TCA-PC, 2450 linii telefonice şi dispune de o reţea de telecomunicaţii în cea mai mare parte aeriană pe stâlpi proprii, comuni cu cei de energie electrică, aparent pe faţada clădirilor sau a blocurilor. În zona centrală pe străzile principale şi cele cu blocuri noi construite cu spaţii comerciale la parter, reţelele sunt poziţionate subteran, în canalizare cu cămine de vizitare şi racorduri.

Mass-media locală

Posturi radio – RADIO DELTA pe frecvenţa FM de 97,4 kHz şi ATLAS pe frecvenţa FM de 95,2 kHz;

Televiziuni (televiziunea naţională, reţea cablu);

Reţeaua locală de cablu SC KABEX Ocna Mureş cu circa 2800 abonaţi şi 30 posturi.

Cluburi sportive

Clubul Sportiv Ocna Mureş;

Instituții și personalități culturale

Casa de cultură a oraşului Ocna Mureş cu o capacitate de 350 locuri – stare foarte bună;

Cămine culturale:

Uioara de Jos – capacitate 200 locuri – stare relativ bună;

Uioara de Sus – capacitate 200 locuri – stare bună;

Razboieni – capacitate 200 locuri – stare bună;

Micoşlaca – capacitate – 150 locuri – stare bună;

Cisteiul de Mureş – capacitate 100 locuri – stare proastă.

Personalităţi care sunt originare sau locuiesc în localitate

Ion Arieșanu – scriitor

Ion Sângereanu – poet

Ion Hanca – scriitor

Ligia Gicovan – poet

Carmen Gabor – poet

Bazil Gruia – poet

Ioan Chelemen- scriitor

Marius Ciugudean – critic

Alexandru Țitruș – violonist

Tiberiu Rusu – pictor

Ioan Coman – pictor (pictura religioasă)

Evenimente culturale:

Zilele oraşului Ocna Mureş;

Zilele bibliotecii orăşeneşti „Mircea Cenusa“;

Festivalul interjudețean de interpretare a cântecului popular “Mureş pe marginea ta“.